"Titanic Vals" şi Câmpulungul de altădată

    Această  săptămână se vrea a fi începută în forţă la Câmpulung, având ca întâi eveniment videoproiecţia comediei româneşti "Titanic Vals", film realizat chiar aici în vechiul Târg, cum era denumit odinioară oraşul. Mai apoi vom continua într-o notă asemănătoare, celebrându-l pe unul dintre cei mai de seamă romancieri ai noştri, Liviu Rebreanu, întrucât studiind agenda culturală a colegilor am remarcat că zilele acestea se împlinesc 64 de ani de la moartea acestuia. Cu această ocazie vom expune manuscrisele şi unele dintre operele clasice pe care biblioteca le deţine. Pe lângă acestea, într-una din zilele în care vom avea un public mai numeros vom urmări împreună filmul "Ion", după romanul omonim scris de Rebreanu.

Ce-a de-a doua săptămână "firizană"

Săptămâna trecută avea să fie una dedicată muncii în echipe. Din nefericire, a trebuit să las la o parte ideea celor două proiecte despre care vorbeam în post-urile anterioare, datorită faptului că am constat că atât grupa mică de copii, cât şi cea mare, nu au pregătirea necesară în conceperea/ realizarea unei asemenea activităţi "pretenţioase". Împreună cu Ioana, am hotărât, deci, să renunţăm, timpul de care dispuneam fiind insuficient pentru a-i aduce pe copii la nivelul solicitat de activitate.

Cu toate acestea, vream în continuare să îi iniţiez pe pitici, măcar într-o mică măsură, în "arta" muncii în echipă. Aşadar, am decis să renunţ la "pretenţii" şi să mă adaptez mai mult la vârsta şi cunoştinţele lor. Pentru aceasta am selectat o serie de ghicitori despre animale, ghicitori a căror răspuns aveau să îl afle în echipă (au fost împărţiţi în 4 echipe a câte 3 copii). Deoarece am sesizat că ambele categorii de vârste se descurcă greu la categoria logică - deducţie prin sinteză, am rugat copiii ca înainte de a scrie răspunsul ghicitorilor să sublinieze cuvintele-cheie, "indiciile" în urma cărora au dedus răspunsul (o sarcină aparent facilă, în esenţă dificilă, întrucât, de regulă, ghicitorile au o formă versificată şi figuri de stil "bonus"). Ulterior, le-am dat sarcina de a stabili împreună, tot pe echipe, cât mai multe lucruri sau trăsături pe care le ştiu despre fiecare animal în parte (trăsături fizice, habitat, nutriţie etc), pentru ca la sfârşit, să formeze o singură echipă şi să confrunte fiecare ceea ce au scris, în vederea realizării unui "portret" perfect al animalelor, dar şi de a învăţa "altfel".

În paralel, pentru cei mari (mai puţini la număr), am realizat un mic chestionar referitor la viitorul lor profesional, dat fiind faptul că am remarcat dorinţa lor de a afla informaţii despre ceea ce presupune liceul, facultatea, job-ul etc., dar şi de a discuta cu cineva într-o altă manieră faţă de cea de la şcoală. Mai târziu, aveam să aflu că, de fapt, ei nu au cu cine povesti despre diferite lucruri legate "de viaţă", aş spune eu, întrucât mediul lor este unul închis, anturajul redus, şi la fel şi posibilitatea de a fi la curent cu ceea ce se întâmplă, ceea ce este normal, sau ceea ce este bine pentru ei. Chestionarul a fost unul simplu, cu întrebări referitoare la meseria pe care ar dori să o ocupe pe viitor, la modul în care s-au gândit că o vor dobândi, la argumente, obstacole ce ar putea interveni, dar şi posibilitatea de a le combate. Bineînţeles, acesta a reprezentat un bun prilej de a vorbi liber cu ei despre răspunsurile date, dar mai ales, pentru a le trezi interesul pentru şcoală. Din experienţa trecută (pe durata caravanei de promovare a Universităţii de Vest în judeţele Timiş şi Caraş-Severin, în sate) am observat că un număr dezamăgitor de mare de tineri din comunele defavorizate au o reală lipsă de interes faţă de o anume continuitate a şcolii. Prin urmare, înaintea chestionării copiilor din Firiza, am avut teama de a mă regăsi în aceeaşi situaţie ca în caravana de promovare, îmi părea (deja) rău de ei în cazul unui refuz faţă de şcoală, încercam să îmi pun în ordine ideile pentru a-i combate dacă ar fi avut de gând să întrerupă scoala. Însă, am avut plăcerea de a vedea că aceştia sunt, totuşi, optimişti cu privire la viitorul lor, deşi trăiesc în acest mediu deficitar despre care vă vorbeam, mediu în care tot ceea ce văd ei referitor la şcoală, sunt profesori care îi întreabă despre meseria părinţilor, înainte de toate, sau profesori care, primind un cofraj de ouă, oferă câte un 10, la schimb. Apăi cu bune cu rele, în urma chestionării şi a discuţiei cu elevii, am avut grijă să pun pirostirile interesului lor faţă de a urma un liceu, chiar şi o facultate, promiţându-le că vom mai avea astfel de activităţi până voi pleca. Astfel, deşi mă obişnuisem cu gustul dezamăgirii atunci când a trebuit să renunţ la cele două ateliere iniţiale, satisfacţia a fost cu mult mai mare în urma acestora două; ambele grupe, şi piticii dar şi cei mari, au fost încântate de ziua respectivă, stând chiar şi peste program.

Tot în această săptămână, am început activităţile sportive (2 h pe zi), am vizionat "Amintiri din copilărie", urmând întrebări pe baza filmului şi am mai şi modelat. Cea de-a 3-a săptămână, dar şi ultima, vor fi dedicate programului "Alerg, să-mi colorez vara!". De asemenea, într-una din zile, pentru a nu renunţa totuşi la cursul de IT, am decis împreună cu elevii cei mari că vom renunţa la teorie şi îi voi asista în utilizarea programelor de interes, pe calculator. Am stabilit că îi voi ajuta şi învăţa lucruri noi despre programele de editare a pozelor, despre pachetul Microsoft Office, despre reţelele de socializare, dar şi despre docuemantarea "pe net".

Şi-a mai trecut o săptămână!

     Întreaga săptămână ne-am dedicat-o în mare parte activităţilor culturale pe care le desfăşurăm deja sau pe care urmează să le desfăşurăm.Timpul s-a scurs extrem de repede, poate un pic prea repede totuşi. În prima jumătate a săptămânii ne-am ocupat cu planificarea şi realizarea expoziţiei  intitulată "George Topârceanu. O viaţă mult prea scurtă!", pe care am amplasat-o în sala de lectură a bibliotecii. Aceasta conţine documente ilustrând viaţa şi opera poetului. Am pregătit materialele: câteva poezii, articole din ziare, fotografii înfăţişându-l pe poet, precum şi fotografii actuale de la casa memorială care îi poartă numele, pentru a aduce un elogiu celui care a fost marele Topârceanu, dar şi pentru a retrezi simţul civic, fie doar şi pentru o mică parte a comunităţii.

În ce priveşte cealaltă parte a săptămânii, ea a fost dedicată stabilirii detaliilor privind proiecţia de film promisă. Deşi iniţial o programaserăm pentru sfârşitul acesta de săptămână, din dorinţa de a promova cât mai bine evenimentul, ne-am gândit că ar fi mai bine să o mutăm la începutul următoarei săptămâni, motiv pentru care am  început să distribuim flyere în oraş. În sprijinul nostru au venit şi colegii de la Muzeul Municipal, care şi-au arătat interesul pe reţelele de socializare. Filmul pe care l-am ales este reprezentativ pentru istoria oraşului, şi anume "Titanic Vals" de Tudor Muşatescu, cu Grigore Vasiliu Birlic, ecranizat în 1964, în regia lui Paul Călinescu.
Vă voi anunţa în ce măsură iniţiativa noastră se va bucura de feed-back-ul aşteptat!

Melc, melc, codobelc ...

Despre cea de-a doua săptămână la Firiza trebuie menţionat că a început...deprimant! Da, deprimant, dar din cauza vremii! :) Însă, acest început de săptămână friguros a fost, totodată, unul călduros, datorită faptului că a reprezentat un bun prilej pentru a îmi da seama (şi a mă bucura, implicit) de interesul manifestat de copii faţă de bibliotecă. Deşi, aşa cum spuneam, vremea a fost atât de ploioasă şi friguroasă, nu le-a stat în cale "piticilor" pentru a veni la bibliotecă (trebuie precizat că majoritatea dintre ei străbat o distanţă "măricică", neavând la dispoziţie un mijloc de transport). Aşadar, înhămaţi cu umbrele şi multă voie bună, astăzi m-am bucurat de un public nesperat de mare.

Aşa cum menţionam în postarea anterioară, săptămâna în curs este una, în preponderenţă, dedicată muncii în echipă. Coordonaţi de persoana în cauză (va să zică, eu), cele două grupă de copii vor avea de pregătit două mici proiecte educative: cel de bune maniere şi cel de introducere în "universul tehnologic". Pe lângă acest tip de activitate, în fiecare zi, vom încerca să ne "răsplătim" piticii pentru "munca" depusă în cadrul proiectelor, printr-o oră de creaţie artistică (favorita lor!), astăzi "mituindu-i" cu o oră de modelaj.

Primii paşi la bibliotecă

    Imi cer scuze că am omis postarea de vineri, aşa că acum voi face un 2 in 1! Pentru inceput voi expune pe scurt săptămâna care s-a incheiat deja. Cred că pot răsufla uşurată, şi în acelaşi timp pot afirma, fără prea multă modestie că am trecut testul unei săptămâni de practică la bibliotecă. Nu a fost greu deloc, ci din contră, foarte plăcut!!! La fel cum am început, am menţinut aceeaşi notă de "acomodare", prin implicarea în principalele activităţi ce se desfăşoară în bibliotecă. Majoritatea timpului l-am petrecut la sala de lectură, alături de utilizatori, interacţionând în mod direct cu aceştia şi oferindu-le ajutor atunci când a fost cazul. Le-am stat la dispoziţie cu orice informaţii au solicitat nu doar cele legate de cărţi sau permisele de bibliotecă. A existat şi o continuitate a activităţii începute chiar din ziua de Luni privind instruirea utilizatorilor în accesarea Internetului şi i-am asistat mai departe pe aceia care îşi caută un loc de muncă online.
La finalul săptămânii am avut ocazia să însoţesc delegaţia Institutului de Cercetare şi Informatică din Bucureşti într-o vizită de recunoaştere a zonei, întrucât scopul acesteia este acela de a realiza o platformă online de promovare a obiectivelor turistice şi de patrimoniu din zonă. Una dintre secţiuni va fi destinată bibliotecilor şi va include Biblioteca Municipală din Câmpulung. Acesta a fost un prilej minunat şi pentru mine de a vizita locurile ce se bucură de o puternică încărcătură şi tradiţie istorică, dar şi de a realiza câteva fotografii care ne-ar putea fi folositoare la unele dintre acţiunile următoare. Am fost de-a dreptul impresionată de cele două muzee din oraş: Muzeul de Istorie, respectiv Muzeul de Etnografie şi Artă populară musceleană,  am ajuns apoi la cele mai vestite mănăstiri din zona Argeşului, ctitorite de către întâii domnitori ai Ţării Româneşti: Mănăstirea Negru-Vodă şi Mănăstirea Nămăieşti, însă cel mai emoţionant moment a fost  de departe, acela în care am poposit în casa memorială a regretatului George Topârceanu.
Referitor la planul pentru săptămâna de stagiu numărul 2, ne-am propus realizarea unei expoziţii de artă fotografică care să se desfăşoare în incinta bibliotecii şi care să aibă ca tematică viaţa şi opera unui mare scriitor. Pe lângă aceasta vom încerca să atragem un public cât mai numeros şi prin proiecţia unui film  reprezentativ pentru literatura şi teatrul românesc, lucru care va depinde însă de puterea de mediatizare a evenimentului în sine. Îmi doresc enorm ca aceste acţiuni să fie unele reuşite şi să mă motiveze pentru cele întreprinse în viitor alături de echipa mea.

Firiza, the children land!

Cum vă spuneam în postările anterioare, prima săptămână la Firiza, avea să fie una de "recunoaştere". O săptămână excepţională, aş îndrăzni să afirm, o săptămână care a reuşit, chiar, să alunge dorul de casă. Exceptând conferinţa de presă din Baia Mare, de la începutul acestei prime săptămâni, moment în care am fost roasă de emoţii fantastice, lucrurile au mers promiţător.

Împreună cu Ioana H. am realizat afişe cuprinzând activităţile ce urmează să aibă loc în cadrul programului "Alerg, să-mi colorez vara!", iar cu ajutorul copiilor am reuşit să "marcăm" fiecare stâlp al Firizei. Copiii... sunt minunaţi. Iubesc copiii, şi se pare că şi ei mă iubesc! Astăzi aproape că am fost doborâtă de pe bicicletă de îmbrăţişările nerăbdătoare ale "grupei mici", ţinută de mână preţ de 2 ore, iar seara, vizitată de câţiva dintre copii. Impresionant... de drăguţ!

Lăsând la o parte momentele duioase, în timpul programului, am pus la punct un mic plan de bătaie, pentru săptămâna ce urmează, alături de copii. În prima parte a orelor petrecute împreună, i-am împărţit în două grupe, grupa mare, şi cea mică, pentru a organiza, fiecare dintre ele, câte un minicurs. Ideea de a-i diviza în cele două grupe, are la bază următoarele motive: 1. dezvoltarea spiritului de echipă, dar şi al competivităţii (pentru a-i motiva, întrucât cei mici îi consideră inferiori pe cei mari, şi viceversa, dându-le, astfel, ocazia să demonstreze cât "sunt buni"- implicit stimulându-i în a da tot ce e mai bun); al doilea motiv pentru care am luat această decizie ţine de atitudinea celor mari. Am constat că aceştia au un comportament "rebel", având totodată tendinţa de a se impune în faţa celorlaţi. În acelaşi timp, îmi doream ca în următoarea săptămână să îi pot învăţa în "de-ale calculatorului". Aşadar, pentru a împăca şi capra şi varza, le-am dat celor mari responsabilitatea de a realiza, în echipă, (ulterior, prezenta), un curs de iniţiere, bazic, în privinţa calculatorului (bineînţeles, coordonaţi de mine - însă aceasta este o informaţie secretă, pe care ei nu trebuie să o ştie; ei sunt liderii), iar cei mici, au hotărât să îi înveţe pe cei mari, bunele maniere. Prin urmare, primele 2-3 zile ale săptămânii viitoare, vor fi dedicate acestor activităţi, urmând ca în ultimele două zile, cele două echipe ("Like IT" şi "Manieraţii") să îşi susţină cursurile.

Tot azi, după ce am stabilit echipele, numele acestora, sarcinile fiecăruia dintre membri, dar şi modalităţile de lucru, a urmat o şedinţă de "brainstorming", între noi, toţi, pentru a stabili tema şi titlul scenetei ce va avea loc la sfârşitul programului "Alerg, să-mi colorez vara!", implicit pentru a ştii ce fel de păpuşi va trebui să creăm în cadrul atelierului de "confecţionare a păpuţilor textile". Din păcate, nu ne-am hotărât, încă, asupra unui titlu, dar oscilăm între două variante: "A crazy story", sau "Întâlnirea personajelor". Stim însă că vom avea o "poveste a poveştilor". Mai multe detalii, săptămâna viitoare!

Scuzele de rigoare

Aş vrea să îmi cer scuze pentru postarea anterioară, pentru lipsa titlului şi a materialului, dar am ceva probleme de natură tehnică şi nu pot edita nici cum ceea ce am scris. Sper să reuşesc să remediez situaţia, pentru a putea completa postarea.