"Ceea ce numim sfârşit este de fapt început. Sfârşitul este acolo de unde începem." (T.S. Eliot, Patru cvartete)

După o lună de zile de practică, aici, la Firiza, astăzi trebuie să ne luăm rămas-bun. A fost o lună de zile extraordinară, din punctul meu de vedere, o lună de zile în care am avut ocazia să ofer ajutorul unei comunităţi care avea nevoie, o lună de zile în care am cunoscut niste copiii minunaţi şi, nu în ultimul rând, nişte oameni deosebiţi care m-au primit cu atâta căldură, depăşindu-mi aşteptările.

Trăgând linie, aşa cum vă ziceam data trecută, ultima săptămâna avea să fie dedicată finalizării planului de acţiune. În timpul rămas, am terminat păpuşile pentru scenetă, am lucrat figurine din gips, am cântat în engleză şi am mai învăţat câte ceva şi pe calculator. La finalul săptămânii am pus în scenă mica noastră piesă de teatru. Am avut parte şi de câţiva părinţi ca şi public spectator iar sceneta a fost de un real succes. Imediat după scenetă a avut loc "decernarea premiilor", moment în care copiii au primit cadou cărţi noi, din partea Bibliotecii Judeţene "Petre Dulfu".

Şi dacă tot vorbesc despre răsplată, trebuie să precizez că şi eu, la rândul meu, am fost răsplătită, de către aceeaşi bibliotecă, pentru activităţile susţinute, cu un tur al Maramureşului. Am văzut deci, Cimitirul Vesel, Memorialul Durerii şi Mănăstirea Bârsană şi am rămas fascinată, iar totodată plină de recunoştinţă pentru cadoul primit.

Pentru a încheia, trebuie să afirm, încă o dată, că mai bine de-atât nu puteam ajunge cu acest stagiu. A fost o experienţă grozavă şi o oportunitate cum rar vezi. Plec din Firiza cu un gust mai mult decât plăcut, îndrăgostită până peste cap de "Maramu", fericită, ştiind că mă voi mai întoarce. Am avut parte (aşa cum tot nu mă satur să repet) de oameni exepţionali, care m-au făcut să mă simt ca acasă şi cu care voi colabora şi pe viitor. Prin urmare, programul de internship Biblionet a reprezentat, cu siguranţă, un pas în faţă, din toate punctele de vedere, drept pentru care sunt fericită din plin că am fost una dintre cele două studente care au aplicat!

Am ajuns la final

             Am ajuns aşadar la finalul ultimei săptămâni de stagiu şi implicit a întregului program. Per total, săptămâna a fost extrem de frumoasă fiindcă am petrecut o bună parte a timpului împreună cu copii,  ceea ce a făcut ca  ziua de astăzi să  fie destul de tristă deoarece a trebuit să ne luăm rămas bun.  Dar cred că mai bine ar fi să vă povestesc cum ne-am petrecut această săptămână. Încă de luni am început promovarea oraşului în mediul  online. Întâi am creat  un cont facebook numit Oraşul Câmpulung Muscel http://www.facebook.com/orasulcampulung.muscel , apoi o pagină oficială a oraşului http://www.facebook.com/pages/Orasul-Campulung-Muscel/144098765732852 , cărora le-am ataşat fotografii ce ilustrează oraşul, principalele obiective turistice şi muzeele,  din perioadele trecute dar şi de actualitate. 

Marţi a fost o zi foarte interesantă şi plăcută pentru copii şi anume un atelier de creaţie în care cei mici au avut mână liberă la modelat cu plastilină şi la desenat. A câştigat detaşat plastilina în faţa desenului şi ce a urmat nu e greu de imaginat. Personal m-ar fi tentat, dar în condiţiile evidente nu am avut loc de ei, şi m-am resemnat cu supravegherea lor. La început cele mai multe figurine aveau forma unor ciupercuţe deoarece erau cel mai uşor de realizat, apoi fiecare s-a gandit la alte lucruri pe care le-ar putea sculpta şi au apărut în felul acesta animăluţe, floricele, copaci, o bufniţă şi chiar o sirenă,  o minge,  sau o broască ţestoasă. După ce atelierul s-a sfârşit, le-am arătat copiilor că munca lor este valoroasă  şi am prezentat la intrarea în bibliotecă figurinele din plastilină rezultate pentru a putea fi admirate de cei care au ajuns în această săptămână la bibliotecă.

Ziua de joi a fost din nou dedicată copiilor, dar a celor mai mari de data aceasta deoarece am mers într-o vizită de grup la Muzeul Municipal, secţia de Istorie. Alegerea pe care am făcut-o s-a dovedit a fi mai mult decât binevenită şi interactivă. Copiii s-au arătat extrem de interesaţi, au pus întrebări, dar au arătat că deţin deja informaţii preţioase despre oraşul lor, iar la final au mai adăugat unele noi bagajului lor de cunoştiinţe.

Toate cele 4 săptămâni au fost colosale din punctul meu de vedere. Mi-am demonstrat că deşi există şi piedici în atingerea unor obiective, trebuie să continui şi să nu mă las uşor descurajată.

Pe final, cred că am spus suficient, şi mai cred că am făcut o alegere formidabilă aplicând pentru acest stagiu. Am avut ocazia să cunosc oameni deosebiţi şi am avut alături o echipă pe măsură, cărora le mulţumesc din suflet. Se pare că munca mea nu a fost zadarnică aici, deoarece am primit şi o răsplată pentru activităţile iniţiate, răsplată de care sunt mândră deoarece reprezintă concretizarea unor fapte la care aspiram de ceva vreme.

 

Cea din urmă săptămână

       Pentru cea din urmă săptămână de practică mi-am propus menţinerea activităţii privind promovarea oraşului, doar că de această dată în mediul online prin crearea de conturi pe  site-uri de socializare. În acelaşi timp îmi voi respecta şi planul de acţiune, dar cu mici modificări. Dacă în acesta prevăzusem o excursie tematică în jurul oraşului, mi-am dat seama că îmi va fi dificil să realizez acest lucru, şi m-am reorientat spre o vizită de grup la Muzeul de Istorie din oraş. De asemenea voi organiza un atelier de creaţie pentru copii care să le permită modelarea cu plastilină sau realizarea de desene, iar acelora care vor avea nevoie de mine în utilizarea calculatorului le voi la sta în continuare la dispoziţie.

Săptămâna finală

Şi uite-aşa am ajuns aproape de finalul stagiului de practică. Făcând un check-in al planului de acţiune pe care urma să îl implementez pe parcursul stagiului, am constat că, în cele din urmă, m-am descurcat cu timpul de care dispuneam. Aşadar, pentru săptămâna în curs mi-au mai rămas câteva lucruri de rezolvat. Astăzi am definitivat alături de copii 3 dintre cele 5 păpuşi textile şi, totodată, am selectat câteva dintre cele mai reprezentative scene ale poveştilor a căror personaje le reproducem (Albă-ca-Zăpada, Scufiţa roşie, Mica Sirenă şi Pinochio), pentru a putea realiza o "poveste a poveştilor". Ziua de mâine va fi de asemenea rezervată fabricării celorlalte două păpuşi, dar şi a decorului, urmând ca miercuri să susţin cu piticii atelierul de engleză prin cântece, iar cu cei mari seminarul de IT. Zilele de joi şi vineri vor fi dedicate repetiţiilor pentru scenetă. Între timp, în afara programului de la bibliotecă, voi lucra la blogul CIE-Firiza, pentru a reactualiza informaţiile existente. Cu mai multe detalii voi reveni la finalul săptămânii.

O săptămână "practică"

    Iată că s-a scurs mai mult de jumătate din perioada alocată stagiului şi am încheiat cu succes cea de-a treia săptămână la biblioteca din Muscel, marcată de amintirea oraşului care îşi păstrează şi astăzi aceaşi tentă medievală. Am pornit într-o notă care pune în prim plan oraşul din anul 1927, atunci când are loc acţiunea filmului Titanic Vals, film pe care l-am vizionat împreună cu cei veniţi să îşi reamintească, sau să cunoască  o perioadă frumoasă pentru Câmpulung.
Deşi noi le-am lăsat câteva zile la dispoziţie locuitorilor pentru a digera informaţia şi pentru a  decide dacă vor da sau nu curs invitaţiei, deoarece am dat sfoară în ţară încă de săptămâna trecută, la videoproiecţia efectivă a filmului nu s-au înghesuit prea mulţi, sau cel puţin nu atâţia cât mi-aş fi dorit eu.
Pe de altă parte, privind mai bine relaţia comunitate-bibliotecă, îmi dau seama că provocarea lansată a avut totuşi ecou. După cum bănuiam, au fost atrase de idee persoanele de vârsta a treia, dar au venit şi câţiva tineri care nu reuşiseră să vadă până în acel moment filmul simbol al oraşului. La final cei prezenţi şi-au manifestat interesul de a participa şi în viitor la manifestări asemănătoare. Ne-am continuat apoi ideea de a aduce în prim plan imagini cu oraşul, doar că de data aceasta nu ne-am rezumat la cele vechi pe care le-am găsit pe un cd cu ilustraţii de la începutul sec.XX, deoarece lor le-am adăugat şi câteva noi, realizate chiar de subsemnata, pe care le-am lipit pe pereţii sălii de lectură, în locul expoziţiei Topârceanu. Am creat expunerea  pentru a valorifica patrimoniul turistic din oraş şi din împrejurimi, întrucât fotografiile prezintă în imagini cele mai însemnate monumente şi zone care nu trebuie omise. Cu acest prilej un domn ne-a mărturisit că lui i se păreau extrem de fireşti deoarece se obişnuise cu ele, dar adunate laolaltă capătă un aer cu totul aparte. Sunt sigură că mulţi dintre locuitorii oraşului nu au ajuns, sau poate nu recent, să contemple bogăţiile care îi înconjoară, iar pentru a evidenţia turismul din zonă, cu toate aspectele sale, cred că un prim pas este să începem de aici, iar pentru dumneavoastră, dacă ajungeţi în zonă, este necesar să ştiţi că există nenumărate locuri pe care nu trebuie să le rataţi.

 Tot în această săptămână am aflat două lucruri mai mult decât îmbucurătoare pentru mine, şi pentru ceea ce am înfăptuit până acum, şi anume: unul dintre domnii care venea la bibliotecă pentru a-şi găsi un loc de muncă, a primit în cele din urmă o ofertă de la o firmă de construcţii pe care a acceptat-o, iar un altul mai are de stabilit unele detalii cu o firmă de recrutare pentru o slujbă în agricultură. E un lucru minunat, care îmi confirmă că sunt pe drumul cel bun şi mă motivează în tot ceea ce am de gând să fac.
O altă acţiune desfăşurată săptămâna aceasta a fost cea pentru celebrarea lui Liviu Rebreanu, şi aşa cum anunţasem, am scos la înaintare cele mai cunoscute dintre operele sale şi cu un public nu prea numeros am vizionat apoi "Ion". Ne-am surprins publicul într-un mod plăcut zic eu.

Pentru a dovedi că nu i-am uitat pe cei mici, într-una din zile am întreprins şi o acţiune specifică lor. Am  selectat mai multe poveşti: Degeţica, Jack şi vrejul de fasole, Soacra cu 3 nurori şi 5 Pâini,  pentru a le citi. Din dorinţa lor a avut câştig de cauză "Soacra cu 3 nurori". La final am comentat împreună despre atitudinea nurorilor, pe care se pare că ei o dezaprobă. Şi pentru a fi cât mai în asentimentul lor ne-am delectat, cu un desen animat propus de mine: "Fetiţa cu chibrituri" şi unul propus de ei, adică "Pinochio".

... Asta e Firiza mea/ Tuturor le place de ea/ Case sunt de cumpărat/ V-aşteptăm la noi în sat!

Înainte de a începe relatarea despre săptămâna care tocmai a trecut, trebuie să îmi cer scuze pentru lipsa postării de luni. Deşi este ruşinos, trebuie să mărturisesc că...am uitat! Pentru a-mi "spăla păcatele" voi încerca să vă ofer cât mai multe detalii despre aceste 5 zile anterioare de activitate.

Aşa cum am tot precizat în ultimele postări, în această săptămână avea să intre în scenă programul "Alerg, să-mi colorez vara!". Programul se desfăşoară între 03.09 - 15.09 şi cuprinde o serie de ateliere precum: modelaj, pictură, activităţi sportive, engleză prin cântece, dar şi realizarea unor păpuşi/ marionete. Orarul activităţilor prevede desfăşurarea acestor ateliere (mai puţin activităţile sportive) pe parcursul acestor două săptămâni, câte unul pe săptămână. Revenind la această penultimă săptămână de practică, trebuie să menţionez că a fost, într-adevăr, cea mai grea săptămână. De ce? Pentru că în primele zile m-am simtit de-a dreptul depăşită de situaţie. În postările anterioare am omis să vă povestesc că lucrez timp de 3h/ zi cu peste 20 de copii, cu vârste cuprinse între 6 ani şi 15 ani. Timp foarte scurt, număr mare de copii (problema fiind mai exact diferenţa de vârstă dintre ei şi, automat, diferenţa de gândire şi comportament), într-un cuvânt: HAOS! Tot prin acest cuvânt poate fi descris şi acest început de săptămână. Până acum, nu am simţit în nici un moment că nu ar decurge lucrurile "ca la carte", întrucât, i-am împărţit pe copii în două grupe (conform vârstei) şi am ales activităţi care să îmi permită să lucrez în paralel cu fiecare grupă, pentru a mă încadra în timp. Prima zi a celei de-a 3-a săptămâni a decurs totuşi bine, fiind dedicată desenelor tematice. Aşadar, i-am organizat pe pitici în câteva grupe, în funcţie de aptitudinile lor, urmând ca fiecare grupă să deseneze conform unor teme precum: Firiza, circ, modă, maşini ale viitorului. În paralel, cei mari, au avut şi ei de redactat câteva rânduri despre Firiza.

Totul a decurs bine, copiii au fost receptivi activităţii respective, însă greul avea să înceapă în următoarele zile, o dată cu pictura pe căni. Aşa cum vă spuneam, copiii care frecventează biblioteca sunt în număr de aprox. 20 în fiecare zi. Aşadar, atelierul de pictură a fost unul problematic întrucât materialele nu erau suficiente pentru fiecare dintre ei, iar entuziasmul acestora era mult prea mare. Totodată, fiind conştientă de ceea ce poate fiecare copil, în parte, ştiam că nu le pot lăsa mână liberă acestor mici artişti. Trebuia, deci, să găsesc o soluţie pentru a lucra cu ei şi alături de ei, în aşa fel încât fiecare să aibă timp pentru a picta. Astfel, am decis ca cei mari să ajute prin pregătirea cănilor pentru pictură, iar pe cei mici i-am organizat, din nou, în echipe, pentru a picta pe rând, mai mulţi la o singură cană. A fost o zi încărcată şi agitată, cu plânsete din partea celor mici, întrucât nu aveau răbdare pentru a-şi aştepta rândul. La finalul atelierului, am hotărât ca în următoarele zile cele două grupe să vină pe rând pentru a ne organiza mai bine timpul de care dispunem. Prin urmare, a doua zi am continuat să pictăm, de data asta totul decurgând mult mai bine faţă de ziua precedentă astfel că la sfârşitul zilei am reuşit să terminăm toate cele 10 căni.

După finalizarea acestui atelier, am hotărât să ne ocupăm de realizarea păpuşilor. Am reselectat alături de copii personajele pe care le vom reproduce sub forma marionetelor şi ne-am apucat de lucru. Am resimţit lipsa timpului, aşadar am încercat să lucrăm "sub presiune" pentru ca săptămâna viitoare să putem termina păpuşile şi să ne ocupăm si de atelierele de engleză.