Ce-a de-a doua săptămână "firizană"

Săptămâna trecută avea să fie una dedicată muncii în echipe. Din nefericire, a trebuit să las la o parte ideea celor două proiecte despre care vorbeam în post-urile anterioare, datorită faptului că am constat că atât grupa mică de copii, cât şi cea mare, nu au pregătirea necesară în conceperea/ realizarea unei asemenea activităţi "pretenţioase". Împreună cu Ioana, am hotărât, deci, să renunţăm, timpul de care dispuneam fiind insuficient pentru a-i aduce pe copii la nivelul solicitat de activitate.

Cu toate acestea, vream în continuare să îi iniţiez pe pitici, măcar într-o mică măsură, în "arta" muncii în echipă. Aşadar, am decis să renunţ la "pretenţii" şi să mă adaptez mai mult la vârsta şi cunoştinţele lor. Pentru aceasta am selectat o serie de ghicitori despre animale, ghicitori a căror răspuns aveau să îl afle în echipă (au fost împărţiţi în 4 echipe a câte 3 copii). Deoarece am sesizat că ambele categorii de vârste se descurcă greu la categoria logică - deducţie prin sinteză, am rugat copiii ca înainte de a scrie răspunsul ghicitorilor să sublinieze cuvintele-cheie, "indiciile" în urma cărora au dedus răspunsul (o sarcină aparent facilă, în esenţă dificilă, întrucât, de regulă, ghicitorile au o formă versificată şi figuri de stil "bonus"). Ulterior, le-am dat sarcina de a stabili împreună, tot pe echipe, cât mai multe lucruri sau trăsături pe care le ştiu despre fiecare animal în parte (trăsături fizice, habitat, nutriţie etc), pentru ca la sfârşit, să formeze o singură echipă şi să confrunte fiecare ceea ce au scris, în vederea realizării unui "portret" perfect al animalelor, dar şi de a învăţa "altfel".

În paralel, pentru cei mari (mai puţini la număr), am realizat un mic chestionar referitor la viitorul lor profesional, dat fiind faptul că am remarcat dorinţa lor de a afla informaţii despre ceea ce presupune liceul, facultatea, job-ul etc., dar şi de a discuta cu cineva într-o altă manieră faţă de cea de la şcoală. Mai târziu, aveam să aflu că, de fapt, ei nu au cu cine povesti despre diferite lucruri legate "de viaţă", aş spune eu, întrucât mediul lor este unul închis, anturajul redus, şi la fel şi posibilitatea de a fi la curent cu ceea ce se întâmplă, ceea ce este normal, sau ceea ce este bine pentru ei. Chestionarul a fost unul simplu, cu întrebări referitoare la meseria pe care ar dori să o ocupe pe viitor, la modul în care s-au gândit că o vor dobândi, la argumente, obstacole ce ar putea interveni, dar şi posibilitatea de a le combate. Bineînţeles, acesta a reprezentat un bun prilej de a vorbi liber cu ei despre răspunsurile date, dar mai ales, pentru a le trezi interesul pentru şcoală. Din experienţa trecută (pe durata caravanei de promovare a Universităţii de Vest în judeţele Timiş şi Caraş-Severin, în sate) am observat că un număr dezamăgitor de mare de tineri din comunele defavorizate au o reală lipsă de interes faţă de o anume continuitate a şcolii. Prin urmare, înaintea chestionării copiilor din Firiza, am avut teama de a mă regăsi în aceeaşi situaţie ca în caravana de promovare, îmi părea (deja) rău de ei în cazul unui refuz faţă de şcoală, încercam să îmi pun în ordine ideile pentru a-i combate dacă ar fi avut de gând să întrerupă scoala. Însă, am avut plăcerea de a vedea că aceştia sunt, totuşi, optimişti cu privire la viitorul lor, deşi trăiesc în acest mediu deficitar despre care vă vorbeam, mediu în care tot ceea ce văd ei referitor la şcoală, sunt profesori care îi întreabă despre meseria părinţilor, înainte de toate, sau profesori care, primind un cofraj de ouă, oferă câte un 10, la schimb. Apăi cu bune cu rele, în urma chestionării şi a discuţiei cu elevii, am avut grijă să pun pirostirile interesului lor faţă de a urma un liceu, chiar şi o facultate, promiţându-le că vom mai avea astfel de activităţi până voi pleca. Astfel, deşi mă obişnuisem cu gustul dezamăgirii atunci când a trebuit să renunţ la cele două ateliere iniţiale, satisfacţia a fost cu mult mai mare în urma acestora două; ambele grupe, şi piticii dar şi cei mari, au fost încântate de ziua respectivă, stând chiar şi peste program.

Tot în această săptămână, am început activităţile sportive (2 h pe zi), am vizionat "Amintiri din copilărie", urmând întrebări pe baza filmului şi am mai şi modelat. Cea de-a 3-a săptămână, dar şi ultima, vor fi dedicate programului "Alerg, să-mi colorez vara!". De asemenea, într-una din zile, pentru a nu renunţa totuşi la cursul de IT, am decis împreună cu elevii cei mari că vom renunţa la teorie şi îi voi asista în utilizarea programelor de interes, pe calculator. Am stabilit că îi voi ajuta şi învăţa lucruri noi despre programele de editare a pozelor, despre pachetul Microsoft Office, despre reţelele de socializare, dar şi despre docuemantarea "pe net".